Camping - Strand Perla Vlăhiței
Toată primăvara am vrut să ajungem la un camping cu strand terma și una dintre opțiuni a fost standul termal Perla Vlăhiței. Nu am reușit să ajungem în primăvară, dar s-a ivit ocazia să îl vizităm pe drumul spre Întâlnirea Weinsberg & friends. Între timp, am aflat că în zonă este și un traseu montan lejer dar foarte frumos pe care voiam să îl încercăm: Cheile Vârghișului.
De cum am ajuns în camping am simțit miros de mâncare bună, așa cum este de obicei în ținutul secuiesc. Așa că am ”atacat” rapid niște langoși ca să mai avem timp și de o baie în strand.
Campingul oferă și posibilitatea cazării la căsuțe de lemn care se află în imediata vecinătate a bazinelor.
Locul de campat se află în spatele restaurantului, ceva mai departe de bazine, dar într-o zonă liniștită care oferă din loc în loc câte un loc de luat masa dotat cu masă și umbrelă. În aceste condiții noi nu ne-am mai întins echipamentele noastre. Am ales un loc drăguț, chiar lângă râu și am putut chiar să facem un foc de tabără la care am făcut bezele 😀.
A doua zi am pornit pe traseu. Este un traseu ușor (noi am fost 2 adulți de aprox. 40 ani, 2 copii (9 și 11 ani) și o Buni la vreo 60 și ceva). Abia după ce am făcut traseul am realizat că noi l-am făcut oarecum invers, dar nu ne-a deranjat.
Traseul este presărat cu podețe de lemn care te poartă de pe un mal pe altul al râului Vârghiș (pe malul căruia eram campați). Sunt și câteva segmente scurte puțin mai dificile dar a fost un traseu relaxant per total.
Cu ursul nu ne-am intalnit, din fericire.
Pe traseu sunt şi trei peşteri (noi am intrat doar în două, a treia fiind accesibilă dupa parcurgerea unui segment de cățărare).
Peştera din imaginea de mai jos are o porțiune închisă unde locuieşte o colonie de lilieci. Nu i-am văzut, dar i-am auzit chițăind.
Strandul are două bazine afară cu apă nu prea caldă (pe site-ul campingului spune ca are doar 25 de grade Celsius), fapt care ne-a reținut în primăvară să îl vizităm. Din păcate am prins o perioadă destul de aglomerată (sfârșitul lunii iulie) și era plin în bazine. Există și un bazin la interior.
Campingul oferă și posibilitatea cazării la căsuțe de lemn care se află în imediata vecinătate a bazinelor.
Locul de campat se află în spatele restaurantului, ceva mai departe de bazine, dar într-o zonă liniștită care oferă din loc în loc câte un loc de luat masa dotat cu masă și umbrelă. În aceste condiții noi nu ne-am mai întins echipamentele noastre. Am ales un loc drăguț, chiar lângă râu și am putut chiar să facem un foc de tabără la care am făcut bezele 😀.
A doua zi am pornit pe traseu. Este un traseu ușor (noi am fost 2 adulți de aprox. 40 ani, 2 copii (9 și 11 ani) și o Buni la vreo 60 și ceva). Abia după ce am făcut traseul am realizat că noi l-am făcut oarecum invers, dar nu ne-a deranjat.
Cu ursul nu ne-am intalnit, din fericire.
Pe traseu sunt şi trei peşteri (noi am intrat doar în două, a treia fiind accesibilă dupa parcurgerea unui segment de cățărare).
Peştera din imaginea de mai jos are o porțiune închisă unde locuieşte o colonie de lilieci. Nu i-am văzut, dar i-am auzit chițăind.















Comentarii
Trimiteți un comentariu